În anii ’50, pretul cafelei Arabica a explodat pe bursa de vreo 3 ori.
Pretul oricarui produs se formeaza intr-un echilibru intre cerere si oferta. Cresterea preturilor la cafeaua Arabica a avut mai multe componente. Productia de cafea Arabica din Brazilia a suferit in urma unor ingheturi repetate. Consumul de cafea Arabica a crescut stimulat de imbunatatirea nivelului de trai intr-o Europa care se refacea dupa al doilea razboi mondial.
Preturile la cafeaua Arabica ajunsesera astronomice. In 1953, pretul pentru 1 tona de cafea verde Arabica din Brazilia era intre 412 si 424 lire sterline. Ajustat la inflatie, 420 lire sterline in 1953 echivaleaza cu 16.000 lire sterline astazi, in 2025.
Erau vremuri grele pentru toate prajitoriile de cafea. Care era solutia sa eviti falimentul?
Prajitorii au început sa faca amestecuri (it. miscella) intre cafea Arabica, mai scumpa si cafea Robusta, mai ieftina.
Mai ramanea problema schimbarii preferintelor de gust ale bautorilor de cafea espresso.
Au rezolvat-o cu o poveste frumoasa de marketing, scurta si simpla. „Robusta face mai multa crema in espresso. Iar crema este delicioasa. Mai multa crema înseamna ca este cafeaua mai tare.”
Asa s-a nascut mitul blend-urilor, care nu au fost create pentru calitate, ci dintr-o necesitate economica.
Apropo, de ce ar mai face astazi cineva blend-uri?
Daca ai un prieten care înca bea blend-urile, trimite-i articolul asta. S-ar putea sa-i schimbam viata in bine.
Coffee is serious business.